O zi mai lungă decât veacul

Un bătrân kazah merge la priveghiul unui prieten şi-şi aminteşte de aventurile prin care a trecut în sălbăticia stepei. Un fost soldat rus vrea să-şi pună pe hîrtie amintirile din cel de-al Doilea Război Mondial, însă este persecutat. Cîţiva astronauţi aflaţi în spaţiu într-o misiune comună, americano-sovietică, descoperă o civilizaţie avansată. Pe Pămînt însă, această ştire este privită cu reţinere, oamenii sunt dominaţi de „teama de o explozie spontană a conştiinţei universale în cazul că ştirea privind existenţa unei civilizaţii extraterestre ar fi devenit publică”. Văzute prin ochii unui personaj supus constrîngerii, scrise într-o perioadă în care publicarea lor s-ar fi putut sfîrşi cu trimiterea autorului lor în Siberia, întîmplările din romanul lui Aitmatov aduc laolaltă bucăţi din mitologie, fragmente din istorie, frînturi de proză realistă şi SF, toate într-o ţesătură în care se întrevăd legende asiatice de care omenirea a uitat şi speculaţii asupra cosmosului într-o epocă în care prea puţini îndrăzneau să ridice ochii spre cer.