Gargui

Naratorul din Gargui este un bărbat contemporan, cinic, frumos din punct de vedere fizic şi foarte dotat din punct de vedere sexual, care se complace în vidul moral al vieţii moderne. În debutul naraţiunii el se prăbuşeşte cu maşina într-o prăpastie şi suferă arsuri oribile pe cea mai mare parte a corpului.
În timp ce e internat în pavilionul de arşi, suportând torturi de iad, nu face decăt să aştepte ziua în care va părăsi spitalul pentru a pune în practică o sinucidere minuţios plănuită căci , acum e un monstru, atât din punct de vedere fizic, cât şi sufletesc.
O sculptoriţă de garguie, frumoasă şi convingătoare, dar în mod evident smintită, pe numele de Marianne Engel, apare în dreptul patului de spital, pretinzând că ei doi fuseseră îndrăgostiţi cândva, în Germania medievală. În relatarea ei, ea era călugăriţă şi scrib la faimoasa mănăstire Engelthal, iar el, un marcenar grav rănit, adus la mănăstire şi dat ei în grijă să-l vindece.
Pe măsură ce Marianne îi istoriseşte această poveste, în stilul Şeherezadei, relatându-I în acelaşi timp poveşti fascinate de iubiri nemuritoare din Japonia, Islanda, Italia şi Anglia, el se simte din nou însufleţit de viaţă şi finalmente, de iubire. Externat, dat în grija Mariannei, mutându-se în imensa ei casă de piatră. Dar nu totul e roz în viaţa lor. El devine devine tot mai dependent de morfina prescrisă de medic, iar pe de altă parte, Marianne aude cuvântul Domnului înstiinţând-o că mai are doar 27 de sculpturi de terminat, după care timpul ei pe pământ se va sfârşi.
Ajuns deja o senzaţie literară Gargui se impune ca un Infern al zilelor noastre. Vă va face să credeţi în imposibil.