Extrem de tare și incredibil de aproape

Draga cititorule,

Ma numesc Oskar si sunt inventator, astrofizician si fan Beatles. Am noua ani. Tati a murit la 11 septembrie 2001. Chiriasul bunicii e mut si are palmele tatuate cu DA si NU. In camera lui tati am gasit o cheie pe care am de gand s-o incerc in toate incuietorile din New York. Stiai ca acum sunt mai multi oameni vii pe Pamant decat au fost vreodata? Adica, daca ar vrea cu totii sa-l joace pe Hamlet in acelasi timp, n-ar putea, pentru ca n-ar fi destule cranii! Asta e povestea mea, pe care n-am de gand sa ti-o spun de un googolplex de ori. Ce noroc pe tine ca m-ai intalnit!

Oskar Schell este inventator, francofil, explorator, pacifist, astrofizician amator, bijutier, admirator al lui Stephen Hawking si fan Beatles. Are noua ani. Si o misiune secreta: sa strabata New Yorkul in cautarea incuietorii la care se potriveste o cheie misterioasa, gasita printre lucrurile tatalui sau, victima a atentatului de la 11 septembrie. Din specia inocentilor inspirati care s-au mai facut „auziti” in literatura de la William Faulkner la Kurt Vonnegut, Oskar filtreaza lumea prin lentilele lui de copil supradotat, poate autist, poate doar dureros de precoce. Are o voce uneori exasperanta, alteori nemaipomenit de duioasa, de cele mai multe ori hipnotica – si un umor involuntar de zile mari. Ceilalti doi povestitori, la fel de enigmatici, sunt protagonistii unei iubiri mutilate, puse sub semnul unei alte tragedii a lumii moderne, si astfel ia nastere ruta narativa World Trade Center – Dresda – Hiroshima, ca o punere in abis a durerii mai multor generatii.

Cu toate ca Jonathan Safran Foer taie in carnea istoriei recente, nici un rand din roman nu reverbereaza apocaliptic, dulceag sau tendentios. La catharsisul emotional pe care il provoaca aceasta carte contribuie si componenta ei vizuala, un alt fel de text, crescut din carnea celui prezent in litere, un alt fel de poveste.