Dragostea in Evul Mediu

Tristan şi Isolda, Eloisa şi Abelard, Perceval şi Blanchefleur, Lancelot şi Ginevra – dragostea i-a inspirat mereu pe autorii din Evul Mediu. Trubadurii propun o artă de a iubi şi elaborează o „hartă a tandreţei”. Chiar dacă pentru Biserică dragostea este o pasiune neliniştitoare, care trebuie supravegheată, limitată şi reglementată ritual, ea este omniprezentă: legitimă sau ilegitimă, platonică sau carnală, iubirea îmbracă o mare diversitate de forme. Fin’amor, triumfător în secolul al XII-lea, coexistă cu robustul materialism din fabliaux, nuvelele îndrăzneţe ale lui Boccaccio cu lirismul lui Petrarca…

Istoric al Evului Mediu specializat în viaţa cotidiană, Jean Verdon face o bună sinteză a cunoştinţelor disponibile, pornind de la textele biblice şi patristice, liturgice, penitenţiale, de la predici şi alte scrieri teologice, ajungând la marea literatură medievală. Între Confesiunile Sfântului Augustin şi aventurile Cavalerilor Mesei Rotunde, autorul urmăreşte evoluţia sentimentelor şi a sexualităţii de-a lungul unei îndelungate perioade. Şi reuşeşte de multe ori să ne surprindă.