Bouvard si Pecuchet

Este o carte „diabolică”, după cum spune Flaubert, în care: „O să vomit peste contemporanii mei tot dezgustul pe care mi-l inspiră. Totul va fi enorm şi violent.”
Unul îşi scrie numele pe căptuşeala pălăriei, iar celălalt, pe căptuşeala şepcii – „Ia te uită, am avut aceeaşi idee”. Aşa se cunosc Bouvard şi Pécuchet, copişti de meserie, şi din acest moment începe povestea lor. Nemulţumiţi de „vânzoleala” urbană, dar şi ajutaţi de o moştenire, cei doi se mută la ţară. Ajunşi nu fără peripeţii acolo, încep să se adapteze la traiul patriarhal: agricultură, pomicultură, grădinărit, creşterea animalelor etc. Se plictisesc repede de orice îndeletni cire şi de-aici înainte devin autodidacţi, trecând prin tot felul de „domenii”: chimie, medicină, geologie, literatură, gramatică, istorie, religie etc. Lecturi, discuţii, experi mente şi boacăne, cercetări şi ghinioane, totul arată prostia burgheză.

Este o carte „diabolică”, după cum spune Flaubert, în care: „O să vomit peste contemporanii mei tot dezgustul pe care mi-l inspiră. Totul va fi enorm şi violent.”