Xing Yi Quan, numit adesea „boxul formă-intenție”, pornește de la ideea că tehnica nu înseamnă doar mișcare vizibilă, ci și orientare mentală, ritm interior și transmiterea clară a forței. Liviu Tilică introduce cititorul într-un stil intern de Kung Fu în care atacul liniar, postura și concentrarea sunt la fel de importante ca succesiunea propriu-zisă a tehnicilor.
Coperta trimite la registrele clasice ale stilului, cu animale precum dragonul, tigrul, șarpele sau calul, fiecare asociat unei calități de mișcare. Volumul se potrivește celor care vor să compare școlile chinezești de luptă, să înțeleagă vocabularul unui stil mai puțin popularizat decât Shaolinul spectaculos și să păstreze o carte tehnică românească din zona artelor marțiale.
