Studiu asupra celei de a doua epistole catre Timotei

doua epistolă către Timotei, cea din urmă scrisoare a apostolului Pavel, făcută pe cînd el seafla întemniţat la Roma —

pentru a doua oară —

şi cunoştea că vremea plecării sale sosise, este prin aceasta de o însemnătate cu totul deosebită în zilele
noastre.Î
n ce stare lăsa el Biserica lui Dumnezeu, căreia îi pusese temelia ca un arhitect înţelept? In cemăsură se asemăna Biserica cu starea ei de la început, în ce priveşte răspunderea ei înaintea lui
Dumnezeu? Era ea asemenea cu descrierea pe care o
făcuse copilului său în credinţă, în cea dintîiepistolă, arătîndu
–
i cum să se poarte? Nu; frumosul început de odinioară fusese înlocuit denepăsarea aproape generală faţă de apostolul inspirat, învăţăturile abătute şi împotrivirea faţă deadevăr se accentuau zilnic. Viitorul părea întunecos, fără nădejde de îndreptare; dimpotrivă,
apostolul spu
nea că răul va spori pe măsură ce istoria Bisericii, falimentare în răspunderea ei, va
ajunge la un
creştinism fără viată. Declinul constatat chiar de la
începutul istoriei sale era acum
pe cale să ducă la ruină. Creştinătatea nu urma să se redreseze, ci, în momentul apropieriitimpurilor profetice viitoare, starea ei urma să ajungă la o decădere morală maximă. La începutulslujbei sale, apostolul spusese că cea din

urmă înfăţişare a răului va fi lepădarea de credinţă(apostazia), chiar tăgăduirea creştinismului cînd, după răpirea Bisericii, se va arăta Antihrist (2
Tesaloniceni 2.3-
12). Mai apoi, înainte de cea dintîi întemniţare a lui, spusese bătrînilor din Efes
c
ă după plecarea lui se vor furişa între ei lupi răpitori care nu vor cruţa turma (Fap
tele
Apostolilor 20.29). Starea morală arătată în epistola de faţă nu era decît începutul, preludiul uneistări ce devenea cu mult mai rea, pe măsura apropierii vremurilor din urmă