Romanul Să nu mă părăsești este narat la persoana întâi de Kathy H., o femeie de 31 de ani care își rememorează copilăria și tinerețea petrecute la Hailsham, un internat aparent idilic din Anglia. Încă de la început, cititorul află că Kathy este „îngrijitoare”, dar sensul real al acestui rol se dezvăluie treptat. La Hailsham, copiii sunt educați cu grijă, încurajați să creeze artă și să își păstreze sănătatea, însă li se ascunde adevăratul scop al existenței lor.
Kathy își amintește prieteniile strânse cu Ruth, o fată dominatoare și nesigură, și cu Tommy, un băiat sensibil, adesea batjocorit pentru lipsa talentului artistic. Relațiile dintre cei trei sunt marcate de gelozie, loialitate și iubiri nespuse. Arta copiilor este colectată de misterioasa Madame, iar elevii ajung să creadă că lucrările lor dezvăluie sufletul creatorului, alimentând speranța că adevărata iubire ar putea oferi o „amânare” a destinului lor.
După părăsirea Hailshamului, tinerii ajung la „Căsuțe”, unde încep să înțeleagă realitatea: ei sunt clone create pentru a deveni donatori de organe. În timp, fiecare trebuie să accepte fie rolul de îngrijitor, fie pe cel de donator, care duce inevitabil la moarte. Kathy devine îngrijitoare, Ruth începe să doneze, iar Tommy oscilează între furie și resemnare.
Mai târziu, cei trei încearcă să obțină o amânare a donărilor, convinși că iubirea lor poate fi o dovadă a umanității. Vizita la Madame și la fosta directoare a școlii le spulberă însă speranțele: Hailsham a fost doar un experiment menit să arate că și clonele au suflet, dar societatea nu a vrut să știe adevărul. Ruth moare după mai multe donări, iar Tommy o urmează curând. Rămasă singură, Kathy se pregătește să devină donator, meditând cu o resemnare calmă asupra pierderii, memoriei și fragilității condiției umane.
