În „Pisica”, povestea urmărește viața unui cuplu vârstnic, Émile și Marguerite, care trăiesc împreună într-o casă veche, dar între care domnește o ură tăcută. Comunicarea lor este aproape inexistentă, iar tensiunea se manifestă prin gesturi mărunte și răutăți cotidiene. Singura afecțiune a lui Émile este pisica sa, pe care o iubește mai mult decât pe soția lui. Când Marguerite omoară pisica, conflictul atinge punctul culminant, transformând relația într-un război rece, dominat de resentimente și dorință de răzbunare. Finalul sugerează degradarea ireversibilă a legăturii dintre cei doi și singurătatea profundă în care ajung.
În „Casa de pe canal”, acțiunea se concentrează pe Edmée, o adolescentă trimisă să locuiască la rudele sale, într-o casă izolată de lângă un canal. Mediul este straniu și ostil, iar relațiile dintre membrii familiei sunt tensionate și lipsite de afecțiune. Edmée se simte izolată și neînțeleasă, iar atmosfera apăsătoare contribuie la o stare de anxietate și confuzie. Pe măsură ce timpul trece, ea devine martora unor conflicte și secrete de familie, care îi afectează dezvoltarea emoțională.
