Omul din oglinda

„Nicolae Vieru este preocupat de „lumea din interior”, punând mereu în faţa personajelor oglinzi. O oglindă rece, metalică apare în faţa conştiinţei mereu prezentate ca un mecanism „kantian”, angrenând faptele răzleţe şi interconexându-le, clasificându-le, categorisindu-le şi clasându-le, ca pe nişte procese. Prozatorul conturează adevăraţi arbori genealogici, urmărindu-le atent ramificările şi încrengăturile ce configurează generaţii”. (Acad. Mihai Cimpoi)