Jazz pentru iguane și alte poeme are energia unui debut care nu cere voie să intre în literatură. Răzvan Andrei scrie despre identitate, rușine, dorință, corp, vină și libertate cu o voce barocă, nervoasă, când tandră, când teatrală, traversată de imagini neașteptate și de un simț al performativului.
Volumul este important și prin miza lui culturală: aduce experiența queer într-un spațiu poetic românesc care a tratat-o mult timp marginal sau aluziv. Nu funcționează ca declarație simplă, ci ca un amestec de confesiune, revoltă, umor, melancolie și construcție livrescă. Cititorul întâlnește o poezie a excesului controlat, cu frazare amplă și imaginație vizuală puternică.
