Memorialul mînăstirii

Capodoperă a literaturii portugheze moderne, „Memorialul mănăstirii” este un roman amplu, poetic și ironic despre putere, credință și visul uman de a crea și de a iubi.

Acțiunea se desfășoară în secolul al XVIII-lea, în timpul domniei regelui João al V-lea, când un monarh ambițios ridică o mănăstire monumentală drept ofrandă către Dumnezeu, în timp ce poporul trăiește în sărăcie. În acest decor, Saramago construiește o poveste de dragoste tulburătoare între Baltasar, un fost soldat rămas fără mână, și Blimunda, o femeie înzestrată cu puterea de a vedea sufletele oamenilor.