Fetița care se juca de-a Dumnezeu – Dan Lungu

Dan Lungu urmărește una dintre experiențele definitorii ale României postcomuniste: plecarea la muncă în străinătate și efectele ei asupra familiilor rămase acasă. Letiția ajunge în Italia pentru a câștiga bani, iar fiica ei, Rădița, încearcă să înțeleagă absența mamei cu instrumentele fragile ale copilăriei. Romanul alternează perspectiva adultului prins între datorie și vinovăție cu imaginația unei fetițe care transformă dorul într-un univers propriu. Fetița care se juca de-a Dumnezeu nu simplifică tema migrației: aici apar speranțe economice, relații de cuplu fisurate, bunici, copii lăsați în urmă și o tandrețe dureroasă pentru cei care cresc în așteptare.