Poveste de iarnă. Acasă

Volumul, care reuneste intr-o a doua editie romanele „Poveste de iarna” si „Acasa”, este unitar prin abordarea specifica romanului interbelic – in ambele naratiuni primeaza povestea, sustinuta insa de o atmosfera extrem de bine conturata. In „Acasa”, firul epic se axeaza pe iubirea familiala, desfasurata intr-un decor al Bucurestilor de altadata si al transformarilor la care orasul este supus in primii ani ai comunismului, in timp ce in „Poveste de iarna” o iubire neimplinita ne aduce in atmosfera sentimentala a unui Bucuresti ceva mai apropiat de zilele noastre. Punctul comun al celor doua romane este insa atragerea cititorilor intr-un univers al sentimentelor redescoperite, in care nu exista alt ghid mai bun decit nostalgia. „Raportul omului cu orasul: ca si Holban, ca si Alexandru George, Mihai Zamfir este un citadin prin excelenta, cu simtul strazii aglomerate si al pitorescului civilizatiei de acest tip. Deambularile lui Stere printr-un Bucuresti invernal sint de o remarcabila pregnanta. Un «personaj» central este telefonul: din «Jocurile Daniei», unde i s-a incredintat acest rol pentru prima oara, putini romancieri s-au folosit de el mai bine decit Mihai Zamfir.” (Nicolae Manolescu)